Aripile mele lacrimeaza puternic. Pasi de pamant se neclaiesc in umezeala lor. Cred ca pot sa opresc valul de furie ce creste in juru-i, dar nu mi se da voie. Singuratatea si izolarea au castigat valea umbrei lui. Nu, sa nu crezi ca nu se mai cata spre soare, doar ca azi apele oglinzii sunt intoarse pe dos, negrul de jos respira in aer iar aripa refuza sa miste. Si apoi e normal toate astea cand vezi cum un suflet cald, prietenos si autentic refuza sa mai inveleasca un corp drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu